În numele toleranței, care ar trebui să fie factorul marcant al filosofiei, mă doare că sunt nevoită să scriu astfel despre lumea în care ne e dat să trăim. Nu mă număr printre aceia care gândesc că lumea este rea și că oricare perioadă trecută a fost mai bună, nici printre cei care amână fericirea pentru un viitor neprecizat.

Mă preocupă cantitatea de incongruențe și incoerențe – ca să nu le spunem de-a dreptul minciuni – pe care suntem obligați să le suportăm. Nici măcar nu se încearcă disimularea falsității, ba din contră, ni se prezintă contrariul, cu convingerea că suntem proști și este suficient ca o informație să provină de la mass-media ca să o considerăm adevărată.

Ce ni se vinde

1. Ni se vinde ideea unei lumi în progres infinit, unde totul merge spre mai bine.

2. Ni se vinde ideea unei lumi democratice, deși acest concept a ajuns pretext invocat de mișcări politice, religioase, educaționale, antreprenoriale și așa mai departe. A spune „democratic” înseamnă a spune „liber”.

3. Ni se vinde ideea unei lumi tolerante unde, spre deosebire de secolele anterioare, am învățat să conviețuim un popor cu altul și toți respectăm diferențele, credințele religioase și modurile de a gândi.

4. Ni se vinde ideea unei lumi bine conectate și informate prin cele mai variate mijloace.

Nimic din toate acestea nu este adevărat. NIMIC. Iar cel mai grav, din cauza suprasaturării sau a ignoranței, este că ajungem să credem și să acceptăm ce ni se vinde. Toate aceste materiale ni s-au inoculat în minte și ajungem să folosim conceptele respective fără să știm în realitate ce spunem.

Să analizăm mai îndeaproape situația.

1. Legat de ideea progresului infinit, ne aflăm de fapt într-o criză economică ce afectează chiar și țările considerate cele mai bogate din lume. Și unele țări le târăsc după ele și pe altele, deoarece finanțele creează dependențe invizibile cu efect de domino. Ca să nu mai vorbim de foametea care devastează atâtea țări sărace, de războaiele și gherilele ce împiedică trecerea alimentelor și obiectelor de primă necesitate care ar alina o asemenea suferință.

2. Nu suntem liberi. Mergem la vot în urma unor campanii electorale care seamănă mai degrabă cu defilări de modă infestate cu discursuri goale și mai ales cu descalificări ale partidelor din „opoziție”. De ce trebuie să fie din „opoziție”? Oare democrația nu admite multiplicitatea?

Câteodată nu avem nici libertatea de a circula dintr-o țară în alta, în ciuda alianțelor economice strânse care le leagă. Nu suntem liberi să facem față migrațiilor de persoane disperate din cauza sărăciei, pur și simplu pentru că nu putem crea loc atâtor oameni când chiar și locuitorii țării respective trăiesc la limita supraviețuirii.

1. Aș vrea să știu unde este toleranța. Sub un nume sau altul, agresiunea e știrea cotidiană. Nu s-au văzut niciodată atâtea conflicte etnice, sociale, religioase, ca să nu mai vorbim de cele sexuale sau asexuale.

2. Cea mai mare parte a comunicării este mai rea decât opiul. Ne adoarme și ne înșală fără milă. Ne obligă să intrăm în intrigi de care apoi nu ne mai putem desprinde, ne împinge în capcane din care apoi nu putem ieși. Suntem sclavii computerelor, mari, mici sau de buzunar, ai telefoanelor, ai mesajelor prescurtate care degradează limbajul, ai rețelelor sociale care ne distrug intimitatea...

Cine ne vinde minciuni

Este o întrebare delicată pe care, din pricina lipsei cunoștințelor concrete și, mai ales, a dovezilor, îmi e dificil să o abordez. Îmi vine însă în ajutor Mitul peșterii descris de Platon în cartea sa Republica.

Nu este necesar să intrăm în detaliile de conținut ale mitului, pentru că este bine-cunoscut. E vorba despre o peșteră (lumea) unde suntem închiși cu toții; însă ne place faptul că ne aflăm acolo, deoarece înăuntrul peșterii ni se oferă tot felul de imagini false cu aparență de realitate, atât de convingătoare, încât nici unul dintre captivi să nu-și dorească să iasă de acolo.

Nimeni nu îi cunoaște pe „stăpânii peșterii”, deși este evident că cineva a construit închisoarea deghizată în lume fericită. Lucrurile rămân în aceeași stare până când un temerar se decide să își rupă lanțurile și să iasă, ca să vadă ce se petrece afară. Aici începe drama: cel care a ieșit conștientizează înșelătoria, încearcă să le povestească celorlalți și se confruntă cu o neînțelegere totală, căci toți par să se simtă bine în lanțurile lor...

Sincer, cred că lumea noastră, în întregime, pe toate continentele și în toate țările, este dirijată de „stăpânii peșterii”. Nu-i cunoaștem, nu sunt cei care ies în față și ocupă prima pagină, nu; cei vizibili sunt marionetele lor, în vreme ce ei rămân în anonimat, pentru a putea acționa în voie.

De ce ni se vând atâtea minciuni?

Pentru că e preferabil să ai o populație înșelată, debilitată, idiotizată, ca să o poți manipula mai ușor. Cei care-și duc viața intoxicați și aproape inconștienți vor crede orice și vor fi capabili de orice.

Câteva titluri sugestive din presă

În timp ce trăim la periferia realității, se propagă fapte ca cele prezentate mai jos, pe care le-am ales la întâmplare dintr-o publicație de acum câteva săptămâni. Deși peste câteva zile aceste știri se pot schimba, nu se schimbă direcția în care merg lucrurile. Nu e nevoie să inventez nimic.

• „Atentatele teroriste escaladează violența dintre Israel și Gaza”

• „Un comando taliban atacă centrul cultural britanic din Kabul”

• „Un atentat într-o moschee din Pakistan se soldează cu 48 de morți”

• „Presiunea Occidentului nu reușește să stopeze crimele regimului sirian”

• „Turcia dezgroapă securea războiului pentru a distruge gherila kurdă”

• „Luptele dintre rebeli și susținătorii regimului Gaddafi domină orașul Tripoli”

• „America Centrală și Caraibele fac front comun contra crimei organizate”

• „Papa îi avertizează pe prelați asupra «abuzurilor științei fără limite»”

Și, fără a mai menționa alte titluri: revolte studențești, greve, manifestații de stradă, confruntări între grupuri pro sau contra anumitor evenimente soldate cu morți și răniți, furturi sau jafuri armate, crime și... nu mai e cazul să continuăm.

Nu suntem proști

Nu ne permitem să fim. Ar fi suficient să exercităm facultatea de a compara ce ni se vinde cu ce avem. E bine să ne informăm, dar să nu uităm că mijloacele de comunicare nu dețin adevărul absolut: ați încercat vreodată să citiți aceeași știre în două ziare de orientări politice diferite?

Trebuie să învățăm să vedem ce se petrece în jurul nostru, să ascultăm ce povestesc oamenii despre propriile vieți. Străzile vorbesc și oamenii la fel, au limbajul lor propriu, relativ ușor de înțeles.

Nu suntem proști. Dar nici inteligenți nu suntem, căci deocamdată nu reușim să găsim soluții care să nu cadă în radicalism și violență.

Oare există soluții?

Sigur că există. Grupurile care vând fantezii își expun contribuțiile lor. Noi propunem Filosofia.

Știm că, dintre filosofii cei mai cunoscuți, Platon și Confucius au propus-o deja.

Nu o filosofie teoretică, deoarece cu așa ceva nu am mișca nici un fir de praf. Propunem o filosofie activă, care să ne învețe să gândim, să folosim rațiunea și nu să o distorsionăm. O filosofie a valorilor morale care conferă demnitate sentimentelor noastre. O filosofie care să ne ajute să rezolvăm situațiile cotidiene din propriile noastre vieți. O filosofie care să ne situeze în realitate și în același timp să ne facă fericiți.

Astfel, poate, făcând din fiecare dintre noi un exemplu individual de transformare, vom putea înlătura relele care ne distrug și vom construi o lume diferită, fundamental mai bună.

Este o lucrare pentru viitor, dar un viitor mult mai apropiat decât ni se pare, dacă îndrăznim să începem cu noi înșine.