Despre liberul arbitru al omului s-a scris și s-a polemizat mult. Filosofii din toate timpurile și oamenii obișnuiți cu păreri dintotdeauna au dezbătut toate posibilitățile – sau aproape pe toate – pe această temă.

Atitudinile extreme se situează între inexorabilitatea absolută, care îl privează pe om de orice posibilitate de autodeterminare, respectiv libertatea umană nelimitată, neavând alt motor decât dorința, tristă umbră a voinței.

Liberaliștii pornesc de la un Dumnezeu care îl lasă pe om să acționeze pe baza propriilor alegeri numai pentru a-l supune la probe și merg până la un Dumnezeu căruia nu-i pasă de destinul uman, pentru că El se mișcă în alte sfere, sau până la un om pe care nu-l interesează posibila părere despre el a vreunei divinități.
Filosoful Platon, la timpul său, a folosit o metaforă interesantă pentru a explica jocul dintre predestinare și liber arbitru. Ne-a propus să ne imaginăm o corabie cu traseu fix și un căpitan care o conduce pe o traiectorie prestabilită până la destinație: aceasta corespunde predestinării, factorilor inexorabili. Însă, pe durata călătoriei, cei de la bordul navei se pot mișca și își pot asuma câte atitudini cred de cuviință – acesta este liberul arbitru care corespunde omului.

Tot ca filosofi – adică iubitori de Înțelepciune – credem și noi că există idei care nu se învechesc și rezistă polemicilor și controverselor. Este și cazul parabolei lui Platon. Universul, în măreția sa, urmează anumite Legi care ne scapă, fie pentru că sunt prea complexe, fie că sunt prea simple; dar noi, ca parte din Univers, nu scăpăm legilor. În acest punct, libertatea noastră nu este nelimitată, ci în rezonanță cu destinul universal.

În schimb, multe aspecte țin de noi; dispunem de un amplu câmp de acțiune și de evoluție, unde omul participă cu atât mai activ cu cât mai activă îi este conștiința, cu cât mai dezvoltate criteriile și discernământul. Iată liberul arbitru pe care nu ar trebui să-l irosim și să-l disprețuim; chiar dacă nu mută stelele din loc, poate schimba cursul unei scântei de lumină atât de importante cum este destinul fiecărei ființe umane.