x
Acest site utilizeaza cookie-uri. Continuand navigarea pe site, sunteti de acord cu stocarea acestor informatii. OK

Despre judecata sănătoasă

Delia Steinberg Guzman

Printre atâtea valori care lipsesc, prudența ocupă un loc special. Dacă prudența este opusul nebuniei, astăzi se observă multiple trăsături ale nebuniei la toate nivelurile umane, încât ne este greu să recunoaștem cine este cine și unde se află limita subtilă dintre unii și alții.


Nu vom analiza cazurile clinice de nebunie, unde, într-un fel sau altul, se pot descoperi cauze fizice sau organice la originea dezechilibrului. Deși cauzele pot să nu fie pe deplin clare, un aspect evident este pierderea echilibrului mental.


Ne preocupă, în schimb, cum să ne formăm și să menținem o judecată sănătoasă pe toată durata vieții. Un lucru este sănătatea mintală și cu totul altceva a pierde capacitatea normală de judecată din lipsă de instruire și educație, ceea ce duce la scăderea facultăților raționale – or trăsătura definitorie a ființei umane este tocmai rațiunea.


Dacă pornim cu ideea că fiecare vine pe lume cu un potențial care trebuie manifestat odată cu trecerea anilor și în grad crescând, ce se va întâmpla cu judecata sănătoasă, cu judecata completă, inteligentă, aceea care va trebui să discearnă și să aleagă? Iar dacă oportunitățile care ni se prezintă, departe de a fi utile în dezvoltarea capacității de înțelegere, o vor distorsiona și atrofia, nu vor rămâne decât nebuni mai mult sau mai puțin periculoși.


Pătrundem adânc în universul opiniilor. Se înmulțesc programele de radio și televiziune unde contează cine strigă mai tare, cine captează mai mult atenția cu un scandal mai mare, cu o „ispravă” mai neobișnuită. Nu se caută raționalul, ci fiecare încearcă să demonstreze că are dreptate, că dreptatea e de partea sa, fără să mai țină seama de adevăr, de logică sau de faptele reale.


Cum se poate cultiva, așadar, discernământul? Cum va găsi echilibrul cel care se rezumă la astfel de surse de informație?


Pe de altă parte, confruntați cu situația în sine, observăm cum se folosesc două argumente total opuse, deși ambele par să aibă aceeași valoare. Spectacolul zilnic al înfruntărilor dintre marile personalități ale lumii este o bătaie de cap care, departe de a conduce la o judecată sănătoasă, produce perplexitate, dezgust sau, mai rău, soluția facilă de a le lua partea unora sau altora, în funcție de simpatia mai mare sau mai mică pe care o resimțim pentru ei.


În plus, trebuie adăugată uriașa cantitate de argumente elaborate pe marginea unei singure teme. Fiecare are simpatiile și argumentațiile sale, iar spectatorul rămâne confuz în fața unei varietăți atât de mari de opțiuni. Nu se educă criteriul de selecție, ci persoana este împinsă să aleagă ceva fără să gândească. În orice caz, se iau decizii în funcție de ce este la modă, de ce afirmă – deși nu o crede – majoritatea, de ce pare a fi cel mai admirat sau de semnele averii și prestigiului. Din păcate, nici una dintre aceste opțiuni nu va ajuta discernământul să treacă în față.


Astfel, bietele ființe umane trăiesc nebunia contradictoriului, a ideilor ce se schimbă de la o zi la alta, a modelor copleșitoare și inconsistente, a ideilor care se impun prin forță sau numai prin carismă personală. Nimeni nu este nebun, dar nici nu posedă discernământ, inteligență, înțelepciune, capacitatea de a judeca lucrurile cu calm și de a alege conștient.


Este nevoie de multă forță pentru a trece prin această junglă și a găsi un drum în mijlocul unui hățiș atât de haotic, dar trebuie să o facem fără greș. Acesta este drumul pe care l-au trasat și străbătut și pe care ne-au îndemnat și pe noi să mergem adevărații și mereu actualii înțelepți ai Umanității, acesta este drumul care trebuie salvat pentru a oferi locul cuvenit judecății sănătoase, gândirii educate, libere și – mai presus de toate – eficiente.