Această veche știință hermetică, ale cărei origini se pierd în negura vremurilor, urmărea nu doar transformarea plumbului în aur, ci căuta să afle ce se află dincolo de formele de manifestare ale lucrurilor, modul în care ființa umană poate să exprime prin personalitatea sa omul universal. Prelegerea s-a referit cu precădere la drumul transformărilor umane, plecând de la stabilirea centrului, a Eului și continuând cu procesul de individualizare, de unificare a personalității în jurul valorilor interioare, astfel încât acesta să exprime valori durabile (faza neagră). Odată depășită această etapă, urmează faza albă, ce echivalează cu instaurarea unei cunoașteri și stăpâniri depline a propriei personalități și faza roșie – cunoașterea de sine ca parte a Cosmosului. În esență, Alchimia este un mit care vorbește despre eroismul uman, despre descoperirea drumului ființei umane.