Din volumul “Spiritele Elementale ale Naturii”, Capitolul 2
Prof. Jorge Angel Livraga, Fondator şi Primul D.I. al O.I.N.A.

UNIVERSUL CA FIINŢĂ VIE

Aceasta nu este o ipoteză de lucru şi nici o teorie; este o realitate. Viaţa-Una este şi se află în totul. Ceea ce se cheamă, în mod obişnuit, naştere şi moarte este o pură transfigurare, schimbări de înfăţişare în funcţie de perspectiva din care se priveşte.

Entropia pe care am menţionat-o anterior este o calitate a Universului datorită căreia nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă, corpurile fiind doar nişte umbre ale spiritelor în dimensiunea în care aceste spirite îşi au conştiinţele. Astfel, când omul este însetat de corp, renaşte fizic, deoarece Karma sa acumulată îi descătuşează dorinţele şi temerile. Ne aflăm întotdeauna acolo unde dorim sau unde ne temem să stăm.

Acest lucru este posibil deoarece o gamă foarte bogată de energie uneşte totul, deşi materia pare a fi discontinuă. Energia este continuă şi continuitatea ei nu descreşte, în funcţie de diferenţele de sens şi de intensitate. Marea înfuriată sau liniştită la flux sau la reflux nu încetează să fie mare. Să nu confundăm Fiinţa cu calităţile sale. Inclusiv Existenţa este doar cea dintâi calitate a Fiinţei.

Dat fiind faptul că Fiinţa este, prin propria definiţie, de asemenea Există. Sau, cu alte cuvinte, trăieşte. Viaţa Fiinţei sau a lui Dumnezeu (a acestui Dumnezeu pe care-l putem percepe şi ale cărui Opere le putem interpreta deoarece este Dumnezeu-în-Cosmos, sau Dumnezeul Cosmic, sau Anima Mundi), este Shiva al indienilor, Mahaprana care este suportul tuturor modulelor pranice, oricât de mici ar fi, modelate de Inteligenţă şi susţinute de Voinţă.

Mineralul, vegetalul, animalul, umanul, eroicul, lumea zeilor şi Coloana Luminii care le Re-uneşte, totul trăieşte, totul respiră, totul vibrează şi se mişcă sau se linişteşte.

Acela care şi-a putut deschide ochii către Viaţă, le percepe pe toate de oriunde. O Viaţă inteligentă voluntară în dorinţa sa de a fi, ia formele şi densităţile de care are nevoie. Devine peşte în ape, muşchi în păduri, stâncă în munţi, fulger în ceruri, sărut pe buze, strălucire pe spadă, murmur în tăcere, forme fugitive, translucide, în nopţi, voci care ne vorbesc din interiorul nostru, muzica pietrei din vechile temple şi arhitectura imaterială a lui Wagner.

Totul trăieşte pentru vecie în cadrul acestui Ciclu de Viaţă în acest Macrobios al cărui Spirit este Dumnezeu-Domnul-Nostru. Moartea nu există.


PLANURILE DE VIBRAŢIE ÎN UNIVERS

Deşi Substanţa este Una, această Substanţă vibrează şi este bogată în nuanţe care acordă diferite oportunităţi de forme de viaţă. În cadrul Universului nostru, şi mai concret în Sistemul nostru Solar, există zece planuri de vibraţie în funcţie de posibilitatea omului de a le înţelege. Despre cele trei superioare nu vom scrie. Celelalte şapte, care au importanţă directă pentru Om sunt prezentate de sus în jos:

CEL AL VOINŢEI SPIRITUALE, numit de indieni ATMA. Este cel mai elevat şi este inserat în cel de-al treilea Plan Cosmic al Triadei sau Logosului Solar. Despre acest Plan al Voinţei Spirituale nu se pot da caracteristici mai detaliate, deoarece depăşeşte cu mult capacitatea înţelegerii umane. Se află mai presus de mental şi chiar de intuiţie. Este Marele Amenti al Egiptenilor; vârful superior al Rombului Magilor, al Pătratului Magic scăldat în Lumina lui Ammon, şi este Marele Albastru, Nilul Ceresc în care navighează Barca Milioanelor de Ani (un mod de a menţiona Barca-Ce-Vâsleşte-Prin-Eternitate).

CEL AL INTUIŢIEI, numit de indieni BUDHI, Planul Luminii de la care pornesc toate Iluminările Spirituale, reprezentate de aureola care încununează capetele din reprezentările lui Hristos sau ale lui Budha. Este lumea Develor sau a Îngerilor şi a acelora care au ajuns la Marea Sanctitate. În acest plan, raportul Subiect-Obiect-Calitate se consideră în mod simultan, deoarece Timpul - cel puţin din punctul de vedere uman - nu există aici. Este Căminul Dragostei, al Concordiei. Aici se află Shan-Gri-La, Grădina Minunată unde, după străvechea credinţă Bud a chinezilor şi a tibetanilor, lotuşii nu-şi închid niciodată petalele.

CEL AL MINŢII, numit de indieni MANAS. Aici locuiesc serii numerice şi arhetipuri. În acest plan este inserată Scânteia Mentală a Omului, numitul Corp Cauzal, umbra luminoasă a potenţialelor încă nedezvoltate din cele două planuri care le sunt superioare. Este Locuinţa Eului pe deplin diferenţiat sau Ego. Este Planul Idealurilor, al Ideilor Pure, al Fiinţei Individuale. Pentru egipteni, este Horus-La-Orizont. Este planul vehiculului Spiritului Sfânt şi Substanţa din partea superioară a Cupei sau Graalul.

CEL AL MINŢII DORINŢELOR, este numit de indieni KAMA-MANAS. Este Sala Oglinzilor. Sediul multiplicităţii şi al multiplicării de forme. Este Sipetul Bijuteriilor. Al strălucirii sau al luminii reflectate şi al întunericului; Locuinţa Pandorei. Speranţa şi Teama. Este Fierăria Vulcanului unde se forjează Artefactele. Unde ideile se urmăresc şi se întâlnesc, se unesc şi se separă. Sunt MAYAVIRUPELE sau ideile-forme care se nasc şi se dezvoltă înainte de a se prăbuşi sau de a se înălţa. Aici trăiesc dorinţele şi se cunoaşte neliniştea.

CEL AL PSYCHEI SAU DUBLURILOR LUMINOASE, este lumea vibratorie în care Arhetipurile şi dorinţele iau forme organice constituite din materie subtilă sau energie polarizată. Multe dintre aceste forme au un corespondent în lumea densă, fizică; şi cu toate că sunt numite dubluri, adevăratele dubluri sunt roboţii organici care sunt umbrele lor. De aceea, egiptenii numeau corpurile umane din acest plan Kha sau DUBLU LUMINOS şi le recunoşteau anumite puteri asupra materiei. Hinduşii numesc corpurile făcute din această materie psihologică Linga-Sharira, corpuri imperceptibile cu mijloace fizice. Energia polarizată în arhetipuri, cea care le întreţine, este ceea ce cabaliştii medievali înţelegeau prin Lumină Astrală, în partea sa cea mai comună, deoarece există altă Lumină Astrală, care nu se află în acest plan, ci în cel de-al doilea, acolo unde se desfăşoară Sambhogya, Corpuri ale Sfinţilor şi Budhelor.

Dat fiind faptul că fiecare dintre aceste lumi le reflectă în sine,pe lângă cea proprie, pe toate celelalte, (cu toate că Analele Amintirilor, numite în India Anale Akashice nu îşi au rădăcina aici, deoarece necesită substanţă mentală pentru a se înregistra), în subplanul mental al acestui plan sau Lumea Psihică se reflectă amintirile care fac ca vieţile trecute ale oamenilor să ajungă până la conştiinţa lor şi să poată fi văzute. Fără Lumina Astrală ar fi fost ca nişte filme deja înregistrate dar care, fiind transparente, nu s-ar putea vizualiza cu relativa uşurinţă cu care reuşesc să impresioneze multe persoane. În această Lume există, de asemenea, reflexele lucrurilor care se vor întâmpla, căci aflându-se mai aproape de Planul Cauzal, impulsurile trec pe aici înainte să ajungă pe Pământul fizic.

Sunetele, culorile şi unele parfumuri îşi au în această Lume patria lor naturală. Vom vedea mai târziu cum Elementalii extrag din acest plan rădăcina ornamentului armonios cu care îmbracă Natura.

CEL AL ENERGIEI, numit de indieni Plan Pranic, unde egiptenii situează Cheia Vieţii lor, în expresia sa cea mai pământească, manifestată ca Ankh. Aici energia se polarizează constant şi în mod foarte complex şi printr-o dinamică electro-termică (ca să o expunem în termeni actuali, care se aseamănă cu ceea ce vrem să spunem cu adevărat) şi prin menţinerea unei densităţi medii a materiei, se reglează relaţiile vitezei relative, ale distanţei, ale cooperării între vectorii forţei. Efectele acestor forţe sunt cele care plăsmuiesc corpurile fizice, aşa cum o face pilitura de fier în câmpul magnetic al unui magnet. În acest plan se află corpurile mai dense ale Elementalilor şi în el îşi vor realiza fenomenele curente.

CEL AL MATERIEI, unde indienii situează Stula Sharira sau corpul fizic uman care, împreună cu mediul său fizic formează habitatul normal al oamenilor, suportul tuturor actelor lor. Este Lumea Substanţei, Malkuth-ul cabaliştilor, mereu mişcat şi colorat de Sekinah. Este, efectiv, lumea dualităţilor prin excelenţă. Dacă definiţia clasică a Materiei este cea a tuturor obiectelor care pot ocupa un loc în spaţiu, subliniem faptul că acest plan trebuie să fie fizic. La fel de fizic ca şi Materia, acest spaţiu nu este altceva decât Umbra Energiei, limitarea Libertăţii - întrucât acestui cuvânt controversat îi acordăm semnificaţia de atribut al Fiinţei, mai presus de imaginea restrictivă, materialistă a fiinţelor ca pluralitate dialectică, lipsite de o Realitate suficientă pentru a fi Fiinţe în Sine.

Energia încetinită se transformă în Materie vizibilă ochilor fizici. Prinsă şi îngrămădită în noduli gravitaţionali, energia se transformă în lucru, cu proprietăţile sale, unele intrinsece şi altele care vin din planuri mai subtile ca în cazul obişnuit al radioactivităţii, expresie înregistrată a activităţii intime a Materiei. Dar ceea ce numim intimitate este în acelaşi timp aprofundare şi scapă închisorii înguste a materiei, închisoare alcătuită în realitate numai din bare groase, căci vânturile energetice o traversează în mod continuu. Şi să ne amintim că barele înseşi nu sunt decât vânturi oprite sau încetinite.

Pentru ezoterişti există două Lumi care nu au realitate: cea dintâi, pe care am menţionat-o deoarece se află mult deasupra posibilităţii noastre de captare şi la care am făcut referinţă numai în virtutea faptului că ea adăposteşte calitatea numită Voinţă, sinonim filosofic al Existenţei; şi ultima, cea fizică, fiindcă este doar umbra trecătoare a Obiectelor Divine aflate în mers către Obiective care nu sunt perceptibile din perspectiva materialistă. Dar corpul nostru carnal, de care noi oamenii ne-am îndrăgostit atât de mult, există în această irealitate şi numai pentru aceasta trebuie să-i dăm importanţă şi validitate, deoarece lucrurile au valoarea pe care le-o dăm. În afara Valorii Reale pe care fiecare dintre ele o poate avea, aşa se întâmplă cu Omul. Imperios şi circumstanţial. Când cineva se află însetat în deşert, acordă mai multă valoare unui vas cu apă, decât unei tone de diamante sau unei picturi pompeiene. Viaţa este considerată bună şi moartea rea. Totul se conduce în baza acestei dualităţi primordiale. În mod curent Viaţa-Una nu este percepută.

Acest text este proprietatea Asociaţiei Culturale Noua Acropolă din România.
Orice reproducere, chiar şi parţială, poate fi făcută numai cu acordul scris al proprietarului.