Zeus este divinitatea supremă a panteonului grec, Tatăl Zeilor și al oamenilor, după cum îl consideră Homer. Eschil îi subliniază omniprezența, asociindu-l deopotrivă cu pământul, cerul și eterul.

Face parte din a doua dinastie olimpiană și o generează pe a treia, legată de destinul și evoluția umanității.

Ca zeitate atotputernică, pentru oameni a fost în special simbol al legilor și al justiției imparțiale. Pedepsește încălcarea legii și îi ajută pe cei drepți. Protejează familia, prietenia și ordinea socială.

ETIMOLOGIE

Numele Zeus este de origine indo-europeană și derivă din cuvântul Dyaus, provenit din rădăcina sanscrită dyeu, cu semnificația de a străluci sau cer luminos.

O serie dintre apelativele sale demonstrează specificul său de Zeu al fenomenelor atmosferice: Domnul norilor și al ploilor, Cel care trimite vânturi prielnice (Urios), Domnul fulgerului (Astrapios), Cel ce tună (Brontios).

Ca divinitate ce guvernează împlinirea destinului evolutiv al oamenilor, apare sub numele de Teleios, Cel care împlinește, duce la bun sfârșit.

MITURI ȘI SIMBOLURI

Părinții săi sunt Cronos și Rhea. De teamă să nu fie detronat de unul dintre fii săi, Cronos își înghițea copiii de îndată ce apăreau pe lume. La nașterea lui Zeus, sfătuită de Gaia, Rhea va înveli în scutece un pietroi și i-l va da tatălui în locul copilului. Astfel, Zeus este salvat și va fi ascuns în Creta, într-o peșteră de pe muntele Ida. A fost crescut de fiicelor regelui Melisseus și protejat de Coribanți și Cureți. Aceste divinități tutelare ale Cretei, cântau și dansau în jurul leagănului pentru ca plânsul micuțului să nu fie auzit de tatăl său. Nimfa Amalteea a agățat leagănul de crengile unui copac, pentru a nu fi găsit de Cronos care l-a căutat pe pământ, în cer și în apele mării. A fost hrănit de albine și a supt laptele caprei Amalteea, căreia, în joacă, Zeus i-a rupt un corn. Drept recompensă, acesta va deveni Cornul Abundenței, al belșugului nelimitat.

Mitul copilului divin, născut și crescut într-o peșteră din Creta, indică originea veche minoică, pre-elenică a acestei divinități.

Devenit matur, Zeus va împlini destinul și își va detrona tatăl. Își va elibera frații, folosind o băutură magică dăruită de zeița Metis. Aceasta îl va face pe Cronos să elimine toți copiii pe care îi înghițise la naștere. Zeus iese învingător în lupta cu Cronos cu ajutorul fraților săi și al fulgerului făurit de Ciclopi. Urmează dificile confruntări cu Titanii și cu monstrul uriaș Typhon, finalizate de asemenea cu triumful lui Zeus. Reușita în aceste bătălii echivalează cu o nouă organizare a Universului și se poate spune că Zeus creează și ordonează din nou lumea. Este începutul unei noi etape, al unui nou ciclu evolutiv. Împarte puterea cu frații săi Poseidon, Zeul Mărilor și Hades, Zeul Lumii subterane. Pentru sine păstrează Cerul și Pământul și se instalează pe cele mai înalte creste muntoase și la nivelul regiunii superioare a atmosferei, adică în eter.

Devine astfel conducătorul lumii manifestate în spațiu și timp și domnește asupra zeilor olimpieni.

Această a treia generație olimpiană este legată de destinul omenirii, cele precedente fiind de fapt reprezentări ale unor forțe și principii cosmice. Zeus împreună cu frații și descendenții lui simbolizează toate arhetipurile umane și constituie modele exemplare de parcurgere a drumului transformărilor evolutive.

După H.P. Blavatsky, o altă interpretare a luptei dintre titani și zeii olimpieni este confruntarea continuă dintre identitatea interioară, spirituală a omului și manifestarea sa exterioară, materială și pasională. Despre aspecte particulare ale acestei opoziții, dar și despre modalități eficiente de conciliere și armonizare a celor două ipostaze, vorbesc aventurile și legăturile lui Zeus.

Prima sa soție a fost Metis (zeița Minții Raționale- Prudența). Pe când aceasta era însărcinată cu Atena, Zeus o înghite, temându-se că întâiul născut ar constitui o amenințare pentru tronul lui, asemănător situației lui Cronos. Zeus s-a căsătorit apoi cu Themis (Dreptatea) și a dat naștere Concordiei. Din iubirea lui cu Mnemosyne (Memoria) s-au ivit Muzele. Din unirea lui Zeus cu Leto au apărut Apollon și Artemis, iar cu Demeter a avut-o pe Persefona. Soția principală a fost Hera care reprezintă arhetipul unirii, al devotamentului și respectării angajamentelor asumate. Astfel s-au născut Hebe, Ares și Eieithya. Cu Maya l-a adus pe lume pe Hermes, iar cu Semele pe Dyonisos. Heracle este fiul Zeului cu Alcmena, iar Perseu cu Danae. Europa i-a dăruit lui Zeus pe Minos și Eac. Fiecare dintre aceste legături reprezintă, prezența și manifestarea divinității supreme în diferite aspecte ale naturii concrete. Astfel, sunt recunoscute și trăite principiile simbolizate de acești noi zei sau eroi, fii a lui Zeus: Armonia, Ordinea, Unitatea, Rodnicia pământului, Renașterea, Tinerețea sufletului și Eroismul.

Zeus guvernează cu înțelepciune totul, fiind garant al ordinii și al legii. Zeus călăuzește destinele oamenilor împărțind binele și răul în funcție de respectarea sau abaterea de la calea cea dreaptă.

SĂRBĂTORI CEREMONII TEMPLE

Zeus era venerat în principalele centre grecești, având consacrate numeroase sanctuare și temple. Cele mai importante au fost situate în Olimpia, la Atena și la Pergam – altarul ridicat de Eumenes al -II-lea.

La Dodona se găsește cel mai vechi oracol al Greciei Antice, unde Zeus oferea răspunsurile prin intermediul unor preoți care interpretau semnificația foșnetul frunzelor de stejar sau zborul unor porumbițe sacre.

Cele mai importante competiții ale lumii antice, erau Jocurile Olimpice dedicate lui Zeus, care se desfășurau o dată la patru ani, în timpul celei de a doua lună plină după solstițiu de vară, adică la sfârșitul lui august, începutul lui septembrie. Semnificația jocurilor este aceea de a încuraja afirmarea calităților eroice, depășirea limitelor și dobândirea meritelor prin propriile eforturi. Este de menționat importanța purității morale a participaților, orice încălcare a acestor reguli fiind pedepsită. Cea mai mare onoare a concurenților era să fie recompensați cu coroana din frunze de măslini ca simbol al victoriei cucerite.

REPREZENTĂRI ÎN ARTĂ

Este reprezentat ca un bărbat matur, robust, cu păr bogat și ondulat, cu barba grizonată. Poartă o mantie care lasă descoperite pieptul și brațul drept. În mâna stângă ține un sceptru, iar în dreapta fulgerul. Uneori are o coroană din frunze de stejar și întotdeauna acvila este la picioarele sale. Alte simboluri asociate erau taurul şi măslinul.

Dintre numeroasele sale reprezentări, cea mai cunoscută este statuia realizată de Fidias în Olimpia. Statuia înaltă de 12 metri, îl reprezintă pe Zeus pe tron și este considerată una dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Aceasta îl înfățișează pe Zeus ținând în mâna dreaptă statuia zeiței Nike – reprezentând victoria, iar în mâna stângă un sceptru pe care stă o acvilă. La baza tronului se găseau diferite picturi şi sculpturi reprezentându-i pe Apollo, Artemis, Charite, Horele și patru ipostaze ale Victoriei.

Farul din Alexandria construit la începutul secolului III î.Hr, conținea o statuie a lui Zeus Salvatorul, care veghea soarta navigatorilor.