Poseidon este zeul mării, al râurilor și izvoarelor, al apelor, în general. Apa este substanța primordială din care iau naștere și care hrănește toate formele creației. După Mircea Eliade, ea reprezintă matricea tuturor posibilităților de existență. Din altă perspectivă, apa are și o forță distructivă și poate să resoarbă formele depășite ale creației. Astfel, deși este considerat Zeul protector al Navigației, adesea Poseidon se răzbună și atunci stârnește furtuni pe mare, inundă sau seacă teritorii, reconfigurează țărmurile mărilor, generând oportunități pentru parcurgerea unor noi etape ale drumului evolutiv.

O altă ipostază a lui Poseidon este cea de zeu al cutremurelor, pe care grecii le explicau prin erupția la suprafață a apelor subterane. Forța sa este descrisă în opera lui Homer, Iliada, unde, cu lovituri de trident, zeul zdruncină atât de tare pământul încât se cutremură munții, iar împărăția adâncurilor riscă să se reverse.

În perioada miceniană Poseidon împreună cu Zeița Mamă, reprezentau zeii supremi. Ulterior, în tradiția greacă rolul său scade și împreună cu Zeus și Hades împart stăpânirea asupra lumii manifestate, lui revenindu-i domeniul apelor, o mică parte din ceea ce constituia odinioară adevărata sa măreție.

ETIMOLOGIE

Există mai multe ipoteze privind originea numelui său. Una dintre ele arată că acesta ar fi compus din „posis” care se traduce prin soț și „das” care se referă la pământ, astfel s-ar putea spune că reprezintă Soțul Pământului. O altă variantă sugerează că denumirea sa provine din Posei-dawon, care se traduce prin Stăpânul Apelor.

Primele referiri datează din perioada pre-elenă unde, Poseidon, se regăsește sub denumirea de wa-na-ka în scrierea Linear B. În civilizația minoică, divinitatea principală era Zeița-Mamă, ca în majoritatea culturilor din neolitic, iar Poseidon constituia contra-partea sa masculină. El apare în multe reprezentări sub forma unui taur, iar această imagine s-a păstrat în miturile grecești.

De-a lungul timpului, Poiden primește anumite epitete în funcție de atributele pe care le dobândește, cum ar fi Enosigeos (”Cel care zdruncină pământul”), Gaiaochos („Soțul Gliei”), Hippios („Părinte al cailor”) în cinstea căruia se organizează alergări de care trase de cai.

MITURI

În cele mai multe variante ale mitului nașterii, Poseidon este al doilea copil născut de Rhea și împărtășește același destin ca și frații lui, fiind înghițit de către tatăl său Cronos, deoarece acesta se temea că unul dintre urmașii săi îi va lua tronul. Ulterior, Poseidon este salvat de fratele său Zeus. În alte variante ale mitului, Rhea îi dă lui Cronos un mânz în locul lui Poseidon sau acesta este aruncat în mare imediat după naștere.

După ce Cronos a fost detronat de fiii săi, Zeus, Poseidon și Hades au tras la sorți stăpânirea asupra lumii. Astfel, cerul a fost câștigat de Zeus, mările au intrat în posesia lui Poseidon și lumea subpământeană i-a revenit lui Hades. Din acel moment, Poseidon va locui pe fundul mării în diferite palate pe care le construiește în Marea Egee și se va deplasa prin tărâmul său cu un car de aur tras de delfini și alte creaturi marine. El își părăsește domeniul doar pentru a participa la adunările zeilor din Olimp.

Poseidon se căsătorește cu nereida Amfitrita care devine zeița mării calme și a trecerii în siguranță prin furtuni. Se spune că doar vocea ei putea să oprească furia lui Poseidon. Din această legătură se nasc trei copii: Triton (creatură cu trup de om și coadă de pește care devine mesagerul mării), Rode și Bentesicima.

Poseidon se îndrăgostește și de sora sa Demetra pe care o urmărește în timp ce aceasta era în căutarea fiicei sale Persefona. Pentru a scăpa de el, zeița se metamorfozează în iapă. Dar Poseidon se transformă într-un cal și reușește să o cucerească. Din unirea celor doi se nasc Arion, un cal nemuritor, și Despoina, zeiță protectoare a naturii si a lumii animalelor, al cărui cult era venerat în sanctuarul din Lycosura, Arcadia. O interpretare a acestei uniri poate fi faptul că Demeter ca zeiță a pământului roditor are nevoie de elementul apă.

Forța primordială a lui Poseidon este exprimată și prin copiii pe care îi concepe, mulți dintre ei fiind făpturi uriașe și nestăvilite precum Orion (vânătorul gigant), Anteu (gigantul înfrânt de Heracle), Polifem (ciclopul orbit de Odiseu), Charybdis (monstrul marin) etc.

În mitologie, Poseidon este prezentat adesea în încercarea cuceririi unor tărâmuri prin lupte cu alți zei, dar pe care în mod invariabil le pierde. Astfel, pierde competiția pentru orașul Atena atunci când zeița Atena a adus un dar mai valoros atenienilor, și anume, măslinul, pe care l-a plantat lângă izvorul cu apă de mare de pe Acropole dăruit anterior de Poseidon. Totodată, încearcă fără succes să revendice Insula Egena de la Zeus, regiunea Argolida de la Hera, Naxos de la Dionysos și Corintul de la Helios.

În timp ce ceilalți zei intervin în multiple feluri în viața oamenilor, Poseidon este implicat mai degrabă în prefaceri ale substanței și formelor concrete ale Naturii și este amintit în mituri în legătură cu marea și cutremurele. Cu toate acestea, în Olimp, el este singurul care îndrăznește să protesteze împotriva supremației universale a lui Zeus și ar dori să i se limiteze stăpânirea doar la ceruri.

SĂRBĂTORI CEREMONII TEMPLE

Poseidon era venerat pe întreg teritoriul grecesc, dar și în unele colonii. Printre cele mai importante temple sunt cele din Atena și din capul Sunion, ale căror coloane mărețe au rămas până în zilele noastre. Un alt templu i-a fost închinat în insula vulcanică Thera, unde era adorat ca zeu al cutremurelor. Ca stăpân al cailor era venerat în cadrul unui cult din Tesalia, regiune renumită pentru creștere animalelor.

Sărbătorile dedicate în cinstea zeului se numeau Poseidonia și erau celebrate în Corint, Egina, Micale etc. Cele mai cunoscute erau istmiile, jocurile panelenice care aveau loc din doi în doi ani și care presupuneau curse de cai și care, întreceri de alergare pe stadion, lupte și întreceri muzicale cu lira și flautul, iar învingătorul primea o cunună de pin.

REPREZENTĂRI ÎN ARTĂ

Poseidon este reprezentat ca un bărbat puternic cu barbă și plete ținând în mână un trident, care este și simbolul său distinctiv. Tridentul este simbol al trinității, al forței creației, al menținerii și distrugerii acesteia deopotrivă, el se regăsește și în alte tradiții, cum ar fi cea orientală, unde este simbolul lui Shiva. Zeul este adesea călare sau într-un un car tras de diferite ființe marine cum ar fi delfini, pești sau tritoni, imagine ce dă impresia de mișcare continuă.

Imagini ale zeului se regăsesc frecvent pe vasele de ceramică atice, pe monede sau pe tablete votive. Confruntarea dintre Atena și Poseidon este redată pe basoreliefurile Partenon-ului din Acropole. De asemenea, mai este reprezentat adesea alături de soția sa Amfitrita, probabil în scena nunții, și la întrunirile zeilor în Olimp.

În literatură, Poseidon este zeul principal în opera lui Homer, Odiseea. Mânia zeului îl poartă pe eroul Ulise, ani întregi în largul mărilor, împiedicându-i întoarcerea acasă, în ciuda faptului că toți ceilalți zei sunt în favoarea lui. În mod simbolic, călătoria eroului este o călătorie interioară către cucerirea identității sale profunde și nemuritoare. Pentru a reuși să atingă acest țel este nevoie să ia în stăpânire aspectele pasionale și instabile ale psihicului simbolizat de apele mării.