Relația dintre maestru și discipol exprimă una dintre cele mai importante caracteristici ale ființei umane: capacitatea de a alege în mod liber, de a învăța și de a traduce în fapte cunoștințele dobândite.

Maestrul și discipolul lui nu sunt la fel: primul transmite, iar cel din urmă recepționează. Un maestru își alege discipolul, la fel cum și un discipol își recunoaște maestrul. Maeștrii și discipolii au nevoie unii de ceilalți.

Maeștrii (la fel și discipolii) pot fi de diverse tipuri. Unii maeștri, remarcați prin nivelul superior atins într-un domeniu de activitate, își formează discipolii în așa fel încât să devină și ei protagoniști în acel segment al culturii umane și astfel să ocupe un loc și un rol în istorie. Dar există și un alt fel de maeștri... Nu se deosebesc în chip necesar prin excelența lor profesională, ci mai degrabă prin înțelepciune; ei își călăuzesc discipolii – atât prin propriul exemplu cât și prin transmiterea învățăturilor tradiționale – pe drumul excelenței umane (care implică, printre altele, calea lungă a individualizării prin cunoaștere și conducere de sine).

Astfel, în timp ce un maestru îl învață pe discipol cum poate ocupa în mod optim un loc în lume, celălalt își conduce discipolul pe drumul afirmării propriei sale identități și al unirii cu umanitatea și cu întreaga natură. Și este evident, ei nu se exclud; sunt complementari și este nevoie și de unul și de celălalt...

Sâmbătă, 9 mai, ora 17:00

Prezintă: Prof. Ivo Ivanovici

Noua Acropolă București

Strada Bucegi nr. 41

Intrarea este liberă.