Înconjurată de o aură misterioasă, alchimia – o combinație de știință, filosofie și misticism – devine o preocupare centrală în Europa Evului Mediu în secolul XII, odată cu traducerea în latină a unor texte arabe, care la rândul lor sintetizau tradiții egiptene, grecești și persane.

Alchimia a fost consolidată în secolul XIII prin interesul marilor savanți medievali, printre care și Albertus Magnus, cunoscut și sub numele de Albert cel Mare.

El a fost un teolog, filosof și om de știință medieval, recunoscut pentru vastitatea cunoștințelor sale, fiind cunoscut ca Doctor Universalis. Trăind în secolul al XIII-lea, Albert a avut o influență semnificativă asupra gândirii filozofice și științifice a vremii sale și a jucat un rol crucial în integrarea filozofiei aristotelice în teologia creștină.

Albert cel Mare a lăsat în urmă o operă monumentală, cu caracter enciclopedic, acoperind toate domeniile cunoașterii. Încă din timpul vieții sale, i s-au atribuit o serie de lucrări de referință în alchimia medievală. În particular, în lucrarea „De mineralibus” – a cărei autenticitate nu îi este disputată – abordează într-un mod scolastic subiectul.

Vă invităm să descoperim împreună viața, realizările și contribuțiile unuia din cei mai mari filosofi medievali.