Atena este zeița Înțelepciunii și a Războiului interior. Ea apare atât în ipostaza de luptătoare, protejând și ocrotind eroi și cetăți, dar și de inspiratoare a meșteșugurilor și activităților creatoare. Este cea care aduce pe Pământ înțelepciunea intuitivă și creația. De-a lungul civilizației grecești, Atena păstrează o unitate a imaginii și interpretării sale din perioada de început, a cetăților Creta și Micene, până la sfârșitul Antichității grecești.

ETIMOLOGIA

Numele zeiței Atena derivă din grecescul „A-theo-noa” ce semnifică „Cea care cunoaște lucrurile divine” sau din „Theou-noésis” , adică „Inteligența Divină”.

În mitologia greacă se regăsesc mai multe ipostaze ale zeiței, sub următoarele denumiri:

• Athena Glaucopis, cel mai des fiind tradusă prin „Cea cu ochii strălucitori”. În același timp se utiliza și cuvântul Glaux, adică „bufniță”, această pasăre fiind asociată zeiței;

• Athena Parthenos, care înseamnă Fecioară. Cu acest nume era identificată în timpul sărbătorilor, în principal în timpul Panateneelor;

• Athena Promachos cu semnificația de Luptătoare, Conducătoare;

• Athena Polias, Protectoarea orașului Atena (Polis);

• Athena Areia cu semnificația de Războinică, de la fratele Ares, veșnic în luptă. Dacă Ares duce o luptă violentă și sângeroasă, Athena, în schimb, inspiră o continuă luptă interioară, pentru permanenta îndreptare de sine, aspirând la cucerirea înțelepciunii.

MITURI ȘI SIMBOLURI

Atena s-a născut din capul lui Zeus fiind singura zeiță aparent fără mamă, așa cum menționează Eschil în Eumenide: “înclin cu totul către Tata”. Se spune însă că, mai înainte, Zeus o înghițise pe soția sa însărcinată, Metis, zeița Rațiunii, deoarece i se prezise că aceasta urma să dea naștere unui copil ce l-ar fi putut întrece în înțelepciune. La momentul în care nașterea trebuia să se producă, Zeus apelează la Hefaistos care îi lovește capul cu o secure dublă pentru a o elibera pe Atena. Aceasta a ieșit înarmată cu lance și scut, purtând un coif strălucitor.

Mitul vorbește despre atingerea Înțelepciunii, forma superioară a cunoașterii, pornind de la mintea orientată către aspectele concrete și practice ale realității (Zeița Metis), înnobilată și transformată apoi prin asimilarea ei de către Zeus ca Divinitate supremă și creatoare.

Atributele sale războinice (lancea, scutul, coiful) sunt menite să apere valorile înalte întruchipate de către zeiță. Atena preia calitatea prudenței de la zeița Metis, iar inteligența și forța au fost moștenite de la Zeus. Nașterea sa simbolizează o schimbare în ordinea universală, o distanțare față de materie cu ajutorul rațiunii care se raportează la lege. Lancea cu care este mereu reprezentată este o axă, un impuls vertical, puterea și victoria obținute prin înțelepciune și adevăr.

Se povestește că la nașterea zeiței, s-a așternut o zăpadă de aur, ca semn de puritate.

Atena este ocrotitoarea eroilor, cea care înnobilează fortitudo (forța fizică, brutală, valoarea personală a eroului) cu sapientia (forța spirituală, inteligența). Pe Heracles îl sprijină pe parcursul celor 12 munci, insuflându-i curaj și îl însoțește în călătoria sa spre Olimp. Ea îi dăruiește răbdare lui Ahile, în fața insultelor și provocărilor lui Agamemnon și este marea protectoare a lui Ulise pentru care ajunge să schimbe chiar voința lui Zeus. Zeița îl ajută pe Perseu să o învingă pe Meduza, dăruindu-i scutul de bronz pentru a-l folosi drept oglindă în fața privirii care l-ar fi împietrit. Mai apoi, Atena va purta capul retezat al Meduzei pe piept deasupra platoșei din piele de capră.

Atena cumulează atributele zeiței războinice, îndrăznețe, atrasă permanent de tumultul luptei, dar este și întemeietoarea artelor civile, agricole, domestice. În Odiseea zeița îi spune lui Ulise: „eu între zei sunt vestită prin agerimea minții și prin iscusința mea”.

Foarte des, Athena este reprezentată împreună cu o Bufniță pentru a simboliza inteligența și rațiunea mereu alertă și trează. Evoluția de la simbolul Șarpelui la cel al Bufniței vorbește despre un drum vertical al conștiinței de la niveluri grosiere (șarpe târâtor) la cele subtile și elevate (pasăre ce zboară în înaltul cer). Chiar și după atingerea celui mai înalt nivel de vigilență, trebuie păstrat spiritul combativ și războinic, deoarece nicio stare nu este definitivă, menținându-se doar prin efort continu. Așadar, războiul purtat de către Atena, nu este unul violent și sângeros, precum cel al zeului Ares, ci este lupta pentru cucerirea părții spirituale a propriei ființe.

De asemenea, Athena este considerată întemeietoarea diverselor arte și protectoarea meșteșugarilor. Astfel, este cunoscut mitul lui Arahne, menționat și de Ovidiu în Metamorfoze, în care această țesătoare este preschimbată de către zeiță în păianjen, datorită irosirii talentului înnăscut. Lecția transmisă în mod simbolic este legată de datoria de a valorifica în mod superior potențialele noastre latente.

Atena și Poseidon se întrec în daruri prețioase către atenieni: zeul oferă acestora calul și marea, în timp ce zeița le oferă măslinul și plugul. Măslinul rămâne așadar simbolul prosperității și în același timp al păcii.

SĂRBĂTORI, CEREMONII, TEMPLE

Cele mai importante ceremonii au fost Panateneele (Panathénaia):

• Micile Panatenee se desfășurau anual pentru a sărbători nașterea Athenei

• Marile Panatenee se desfășurau o dată la patru ani

Cu ocazia acestor festivități se țineau întreceri atletice, curse de ștafetă, concursuri muzicale, concursuri de recitare. Evenimentul principal era însă, prezentarea la sfârșitul unei procesiuni, a mantiei (Peplos) țesută special pentru zeița protectoare a orașului Atena. Premiile acordare pentru întrecerile atletice cu ocazia Marilor Panatenee, constau în amfore umplute cu ulei obținut din măslinii sacri.

La începutul primăverii grecii îi ofereau ofrande înaintea lucrării ogoarelor pentru protecția pe care ea urma să o acorde pe culturilor.

REPREZENTĂRI

Imaginea Atenei este folosită în numeroase sculpturi, ceramică, medalioane, monede, sigilii, majoritatea reprezentărilor descriu diverse episoade din mituri.

Una dintre cele mai importante opere dedicate zeiței este cea a lui Fidias, Atena Promachos, statuie constituită din bronz de dimensiuni atât de mari încât strălucirea suliței si coiful ei se vedeau de dincolo de oraș.

Partenonul situat pe Acropolă este un omagiu adus zeiței Atena și poporului pe care îl proteja. Acesta descrie victoria grecilor și a zeilor lor, împotriva forțelor distructive ale universului și în același timp victoria culturii împotriva ignoranței. Proporțiile Partenonului au fost influențate de dimensiunea statuii Athena Parthenos, construită din aur și fildeș. Cu o înălțime de circa 12 metri, statuia era așezată pe un piedestal de marmură lat de 8 metri. Metopele din partea de nord a Partenonului reprezentau cele mai vechi mituri cu privire la zeița Atena. Frontonul de est ilustrează nașterea zeiței, iar cel de vest, întrecerea ei cu Poseidon în a dărui atenienilor bunul cel mai de preț.

Friza a fost decorată de către Fidias, subiectul fiind împrumutat din viața reală reprezentând procesiunea solemnă din timpul sărbătorilor marilor Panatenee de la Atena.