Arcangelo Corelli s-a născut la 17 februarie 1653, în Fusignano, Ravenna şi avea să moară la 8 ianuarie 1713, la Roma. Provine dintr-o familie ilustră şi a rămas cunoscut ca violinist, pedagog, dirijor şi compositor. Reprezentant al barocului italian târziu avea să exercite o influenţă covârşitoare asupra contemporanilor săi. Se cunosc puţine despre copilaria sa, primul profesor de vioară a fost G.B.Bassani, iar primul succes l-a avut la Paris la vârsta de 19 ani, de unde a plecat în Germania în serviciul prinţului elector de Bavaria. Între anii 1680-1685 şi-a petrecut mult timp în casa compozitorului C.Farinelli, iar din anul 1685 va locui la Roma ca favorit al cardinalului Pietro Ottoboni. Urmează apoi o perioadă în serviciul ducelui de Modena între anii 1689-1690. În 1708 s-a reîntors la Roma locuind în palatul cardinalului unde organiza concerte. A fost primit în cercul exclusivist al aristocraţilor, acumulând o avere apreciabilă şi o colecţie de tablouri impresionantă. După moarte, ca dovadă a aprecierii de care s-a bucurat, a fost înmormântat în Pantheonul personalităţilor la Roma. Opera sa se încadrează în creaţia preclasică dar, ca o curiozitate, Corelli nu a compus pentru vocea umană. Lucrările sale sunt exclusiv instrumentale şi se disting prin melodicitate, ornamentaţie şi o tehnică instrumentală nouă, care permite o virtuozitate violonistică. Este părintele genului denumit concerto grosso, în care introduce şi multe dansuri italieneşti, compunând, de asemenea, sonate şi şase opusuri de muzică instrumentală. Opera lui constituie un moment de referinţă în dezvoltarea muzicii instrumentale occidentale, prin noul impuls dat formelor de trio sonata şi concerto grosso. Ca violonist şi pedagog, este considerat părintele artei viorii. Stilul de execuţie introdus de Corelli şi continuat de elevii săi s-a dovedit de importanţă vitală pentru dezvoltarea tehnicilor de interpretare la vioară. A fost considerat de mulţi contemporani drept cel mai mare violonist al epocii sale, fiind numit un "Orfeu modern".