Ce înseamnă să fii tânăr? Oare care sunt caracteristicile acestei vârste a omului?

Oare a fi tânăr înseamnă să fii dezamăgit de ceea ce nu-ţi oferă societatea, înseamnă să fii obosit, să fii demotivat, supărat? Oare a fi tânăr înseamnă să te ascunzi după un timid: eu nu am experienţă, eu nu ştiu să fac acest lucru....? Sau poate tinereţea înseamnă a cunoaşte totul fără a fi nevoit să înveţi deloc? Oare înseamnă a te descurca de unul singur, refuzând orice experienţe anterioare?

Tinereţea poate fi privită nu numai ca stare biologică. Există mai multe perspective. Există legi, cicluri, etape, care după ce sunt cunoscute deschid un drum nou către propriul sine şi propriul destin!

Filosofia reprezintă un tezaur de idei şi experienţe adunate de oamenii cei mai înţelepţi, de-a lungul a mii de ani, în măsură să ne sfătuiască în luarea celor mai bune decizii.

FII TÂNĂR ŞI PARTICIPĂ LA O PRELEGERE FILOSOFICĂ DESPRE TINEREŢE, CE-ŢI POATE DESCHIDE MINTEA ŞI INIMA!

…lumea noastră devine din ce în ce mai eficientă zi de zi. Secolul trecut am cucerit Luna, în secolul acesta poate vom coloniza Marte. În exterior, progresul nostru nu cunoaşte margini.

Dar când coborâm în realitatea zilnică, descoperim că:

- putem gândi liber, dar preferăm să o facă alţii pentru noi...
- nu am găsit o soluţie pentru violenţă şi agresivitate...
- călătorim uşor, dar deseori preferăm să ne izolăm...
- avem mijloace de comunicare ultraperformante, dar nu mai ştim să comunicăm...
- construim mult şi repede, dar construcţiile au o durată de viaţă scurtă...
- avem acces la nenumărate mijloace de creaţie, dar ne zbatem să supravieţuim

Astfel, pe bună dreptate ne putem întreba: până la urmă, ce evoluează şi ce rămâne pe loc?

Ce înseamnă a avea viziune? Ce înseamnă evoluţie? Care sunt legile sale? Efortul nostru ne conduce către o lume mai bună? Sau doar ne asigurăm că ne menţinem ocupaţi?

Pentru tine e important să îţi răspunzi acestor întrebări?

Daca da, te invităm să participi la o prezentare filosofică despre mitul progresului continuu, dintr-o perspectiva actuală şi orientată către soluţii.

Nu încape îndoială, omul este, în esenţa sa, un „homo sapiens”, o fiinţă raţională, un „eu sunt” intelectual… Mai presus de toate argumentele filosofice ori antropologice - o dovedeşte cu prisosinţă întreaga istorie a culturii şi a civilizaţiei - vedem peste tot şi în fiecare epocă aceeaşi privelişte: omul gânditor care se modelează pe sine şi pe lumea din jurul său. Variază mentalităţile – adică tipuri de răspunsuri oferite la întrebări fundamentale – dar omul intelectual rămâne mereu o constantă. Aşadar, noi oamenii suntem fiinţe intelectuale şi ne împlinim utilizându-ne mintea: de pildă, personalitatea individuală este rezultatul unui proces de auto-formare bazat pe aplicarea şi asumarea conştientă a noţiunii de unu, iar în temeiul tuturor profesiilor se află cunoştinţele corespunzătoare fiecăreia în parte. Toate acestea sunt bine cunoscute şi se consideră, îndeobşte, că până la urmă am reuşit să ajungem într-o epocă a lumii pe deplin raţionalizată şi eliberată de tentaţiile unei gândiri false. Şi totuşi… realităţile vieţii s-ar putea să nu corespundă întru totul necesităţilor şi aşteptărilor, iar modul în care ne folosim însuşirea intelectuală poate că nu este chiar atât de just pe cât se pare… Oare este posibil să fi căzut într-un nou exces istoric, conferind raţiunii un rol nemăsurat şi o încredere nepotrivită?

Natura este un model pentru neuniformitate şi totuşi este atât de armonioasă. Deseori, de-a lungul istoriei omenirii, au apărut idei care promovau egalitatea, dar s-au convertit de atât de multe ori în tendinţe de uniformizare şi de masificare.

Sunt oare oamenii egali între ei? Dacă răspunsul e da, atunci ce înseamnă individualizare? Dar evoluţie? Scopul vieţii noastre este oare să gândim cu toţii la fel? Aceasta să fie oare soluţia pentru o societate mai bună?

Vă invităm la o conferinţă despre ce înseamnă egalitate şi despre funcţia sa în evoluţia mentalităţilor umane.