x
Acest site utilizeaza cookie-uri. Continuand navigarea pe site, sunteti de acord cu stocarea acestor informatii. OK
Urmariţi-ne şi pe pe mediile sociale:

A triumfa în viață

Delia Steinberg Guzman

Istoria este o expoziţie extraordinară unde apar, precum cristalele colorate care îşi schimbă nuanţa în funcţie de lumină, diferitele idei care au configurat stilurile de viaţă ale omului. Fiecare perioadă are parametrii săi şi, pe drumul nesfârşit al căutării, oamenii se ghidează după aceste modele, încercând să le urmeze şi să se supună lor, aşa cum nu ar face pentru nici o altă idee provenită din altă sursă. În general este acceptată legea, iar de-a lungul timpului apar accepţiuni care au mai multă forţă decât legile.

Astfel, întotdeauna succesul a fost o ţintă, deşi a avea succes nu a însemnat mereu acelaşi lucru. Ceea ce a fost considerat triumf într-un alt secol sau cu un deceniu în urmă, azi poate părea o dorinţă stinsă şi demodată, în timp ce alte ambiţii au ocupat locul celor de odinioară. Un singur lucru rămâne: dorinţa de succes, necesitatea de a triumfa, faptul de a fi acceptaţi şi luaţi în considerare de ceilalţi, prin adaptare la legea care face din acest ansamblu – „noi şi ceilalţi” – o masă coerentă şi omogenă în care nu ne putem remarca nici măcar prin a atinge succesul pe alte căi.

Statisticile ocupă nenumărate pagini în zeci de publicaţii. Este foarte clar faptul că în această perioadă triumful este orientat de prestigiul social şi puterea economică, din care pot deriva alte forme de putere ce determină la rândul lor o mai mare influenţă. Este cert faptul că investigaţia, ştiinţele, arta, cunoaşterea în general ocupă un loc din ce în ce mai puţin important. Cunoaşterea este un frumos giuvaer care, cu puţine excepţii, se adaugă prestigiului deja menţionat al unei poziţii sociale solide, garantate de o respectabilă avere economică.

Prin urmare, nu este de mirare faptul că mai ales tinerii îşi îndreaptă aspiraţiile spre aceste formule de succes dacă doresc să facă parte din societatea în care trăiesc, dacă nu vor să se afle pe lista lungă a marginalizaţilor. Azi viitorul este văzut din această perspectivă: orice vocaţie ar trebui să îndeplinească o serie de condiţii indispensabile privind utilitatea practicării acesteia, din punct de vedere al puterii şi bogăţiei. Cel mai adesea se alege drumul în funcţie de posibilitatea obţinerii unui succes rapid şi bănos, a unei poziţii sociale considerate solide şi de durată. Dar nu tot ce străluceşte este aur.

Dacă acestea ar fi fost cu adevărat formule pentru a triumfa în viaţă, am vedea mult mai multe fiinţe fericite în jurul nostru. Doar dacă nu acceptăm că triumful şi fericirea sunt lucruri diferite.

Aparent toţi au succes, dar aceleaşi statistici ne prezintă simultan creşterea progresivă a stărilor de psihoză, depresie, angoasă, insatisfacţie, singurătate, agresivitate, plictiseală, corupţie şi multe alte situaţii psihologice care corespund cadrului general al stresului.

Ar trebui să ne gândim oare că aceste persoane nu au triumfat de fapt? Sau că triumful lor nu este total, că nu le umple complet viaţa, că este o luptă constantă care nu duce niciodată la nici un liman?

Sau poate ar trebui să promovăm alte feluri de a triumfa care, deşi în dezacord cu modalităţile acceptate, se pot dovedi autentice?

Înclinăm fără nici o îndoială spre a doua întrebare şi spre răspunsurile pe care ea le aduce cu sine.

Una dintre problemele care ne preocupă în cea mai mare măsură pe toţi este durata scurtă a lucrurilor pe care le obţinem şi pe care le credem veşnice, cât de puţin durează ceea ce considerăm indestructibil. Cu succesul se petrece astfel: avem nevoie de o reuşită oricât de mică, dar care să nu dispară imediat şi să ne ofere cel puţin o doză de satisfacţie şi pace.

De aceea, propunem unele soluţii simple pentru a obţine în cele mai variate condiţii un succes mai uman, mai stabil, mai apropiat de visurile şi aspiraţiile noastre.

În mod evident, nu este suficient doar să visăm pentru a deveni triumfători. Trebuie să acţionăm, să ştim să dezvoltăm o activitate sănătoasă bazată pe voinţă. Nu doar pentru a ne afla în mişcare, ci alegând cele mai bune şi adecvate acţiuni.

Îndemnul antic de a ne cunoaşte pe noi înşine nu şi-a pierdut actualitatea; nu putem valorifica o oportunitate dacă nu ştim cine suntem, care sunt abilităţile şi posibilităţile noastre. Odată cunoscute, trebuie să le utilizăm în activităţi benefice nouă înşine şi celorlalţi.

Să facem bine tot ceea ce facem, nu doar pentru premiul pe care l-am putea primi, ci pentru satisfacţia de a ne dovedi propria eficacitate. Să fim mulţumiţi cu ceea ce obţinem, dar să nu ne conformăm niciodată, aspirând mereu la un nivel mai înalt de performanţă.

Să nu ne lăsăm niciodată copleşiţi de probleme, oricât de dificile ni s-ar părea, dimpotrivă, să ne forţăm imaginaţia pentru a căuta ieşiri şi soluţii. Să concepem dificultăţile drept probe pentru inteligenţa şi voinţa noastră. În cel mai rău caz, să transformăm eşecurile în oportunităţi pentru un nou început.

Trebuie să ştim să valorificăm fiecare şansă. Viaţa este plină de oportunităţi, dar dacă mergem cu ochii închişi, nu le vom descoperi. Dacă ne închidem în conflictele noastre şi le rumegăm constant, vom pierde energie şi nu vom ieşi din acest cerc vicios, dispreţuind nenumăratele porţi deschise pe care aparentul labirint ni le oferea.

Să învăţăm să iubim, aceasta fiind cea mai bună formă de a-i înţelege pe ceilalţi. Să îi ajutăm cu bucurie şi generozitate pe semenii noştri, deoarece este cel mai bun mod de a ne simţi bine cu noi înşine.

Să căutăm sensul vieţii şi să încercăm să găsim sensul propriei noastre vieţi. Nimic nu se desfăşoară la întâmplare, iar răspunsurile sunt oferite doar celui care le caută cu spirit de înţelepciune şi curajul celui care va învinge cu siguranţă.

Să ne perfecţionăm zilnic în tot ceea ce facem; să îmbunătăţim necontenit tot ce ne înconjoară. Să aducem frumuseţe în fiecare colţ; să oferim lumină oriunde ne aflăm, în afară şi în interior.

Cine reuşeşte să aplice aceste câteva soluţii va fi o persoană sigură de ea însăşi, o persoană satisfăcută, în măsura în care satisfacţia este un aliment pentru oameni. Cine obţine aceste realizări este cu adevărat învingător. Deşi nimeni nu o mărturiseşte pentru că moda nu i-ar permite, tuturor ne-ar plăcea să ajungem la acest tip de succes.