Visul este o formă a vieții conștiente diferită decât starea conștiinței de veghe, este o altă fațetă a realității. În vis apar lucruri inexistente pe perioada stării de veghe care, însă, oferă la rândul ei oportunități ce nu pot fi fructificate prin vis.

Visurile imposibile nu sunt simple fantezii ci forme ale imaginației legate de posibilitatea depășirii limitelor cunoașterii și acțiunii comune. Dacă spiritul poate fi definit ca o potență infinită, atunci visurile sunt mesagerii lui, iar cel care caută să le articuleze și să le transpună în practica vieții poate fi numit un om spiritual. 

Toții visăm, dar ce facem cu visurile noastre? Dăm ascultare sunetelor intonate de clopotele „a ceea ce nu este dar ar putea să fie” sau ne-au asurzit sunetele circumstanțiale ale efemerului cotidian?