Scarabeul este cel mai venerat, răspândit şi familiar dintre simbolurile egiptene. Simbolismul său este dual: cu aripile nedesfăcute, scarabeul îl reprezintă pe discipol, viaţa care încă nu s-a manifestat, dar îşi începe călătoria încercând să-şi desfacă încet aripile până când va reuşi să bată rapid din ele. Atunci, scarabeul, această masă greoaie care nu se poate desprinde de pământ, această insectă care se târăşte lăsând urme ca şi cum ar zgâria pământul, se înalţă şi zboară către soare, transformându-se în Kepher, simbolul iniţiatului şi al maestrului aflat în relaţie cu Amon, discul solar înaripat.

Ulterior, grecii şi romanii vor adopta fraza inscripţionată, se pare, pe stâlpii care susţineau aceşti scarabei sacri în cadrul templelor egiptene: „Eu sunt Kepher, discipolul; când aripile mele se vor deschide, Eu voi reînvia.”.

Hieroglifa egipteană „Kepher” înseamnă „a reuşi să exişti”, ceea ce  se traduce prin a se face pe sine, a da o anumită formă, a se reconstrui. Din acest motiv, scarabeul este simbolul resurecţiei, imaginea Soarelui care se reînnoieşte pe sine. Astfel, scarabeul este reprezentat purtând o bilă între picioruşele sale, fapt care reprezintă, pe de-o parte, Soarele care se reînnoieşte zilnic, iar pe de altă parte, discipolul care renaşte din propria descompunere. Pe durata întregii sale vieţi, scarabeul se mişcă prins pe pământ, rostogolind în faţa sa o bilă grea de bălegar, din care va renaşte, pentru că în ea şi-a depozitat propria sămânţă. Astfel, la sfârşitul vieţii îşi va deschide aripile şi se va înălţa spre soare, sigur de soarta sa, pentru că în acel moment va şti că s-a născut pentru a zbura.

În China, găsim aceeaşi interpretare simbolică: „Scarabeul îşi rostogoleşte mingea şi în acea minge viaţa se zămisleşte”, spune Secretul Florii de Aur. Comentatorii taoişti citează activităţile acestei insecte ca exemplu de dibăcie a ceea ce pare a fi lipsit de dibăcie şi de perfecţiune a ceea ce pare imperfect, aspecte despre care a vorbit Lao Tze şi pe care le consideră criteriile Înţelepciunii.

Cartea mayaşă Chilam Balam prezintă scarabeul ca fiind deşeurile Pământului, atât în sens material, cât şi moral, resturi destinate să devină divine.

Imaginea: Scarabeu egiptean ornat, domeniu public.