Johann Christian Bach III (strǎmoşii care au purtat înaintea lui acest nume nu au fost muzicieni) este al unsprezecelea şi cel mai tânǎr fiu al lui Johann Sebastian Bach şi al celei de-a doua soţii a acestuia, Anna Magdalena. S-a nǎscut la Leipzig, Germania, când tatǎl sǎu avea deja 50 de ani. A studiat iniţial cu acesta şi, probabil, cu vǎrul lui Johann Elias. La vârsta de 15 ani, dupǎ moartea tatǎlui, este trimis sǎ locuiascǎ şi sǎ studieze cu Carl Philipp Emanuel - fratele sǎu mai mare, considerat în vreme cel mai talentat la muzicǎ dintre copiii Bach -, la Berlin. A fost unul dintre puţinii membri ai familiei Bach cǎruia i-a plǎcut sǎ cǎlǎtoreascǎ. La 20 de ani pleacǎ la Bologna şi în 1756 devine elevul lui Padre Martini, care-l priveşte ca pe un fiu. Rǎmâne multǎ vreme în Italia, unde şi-a schimbat numele în Giovanni Bach şi s-a convertit la catolicism (Johann Sebastian era un om religios, luteran practicant). A fost pentru scurt timp organist la Catedrala din Milano (1760) - de unde şi renumele de "Bach milanezul". Scrie muzicǎ sacrǎ, dar ulterior se îndreaptǎ spre muzica de operǎ, ceea ce îi aduce reproşuri privind îndatoririle sale oficiale ca organist. În 1762 cǎlǎtoreşte la Londra, în calitate de compozitor, la premierele a trei dintre operele sale. John Bach, cum îşi va spune aici, se bucurǎ de succes şi devine compozitor la Teatrul Regal din Londra. Primeşte oferta de a fi maestru de muzicǎ pentru regina Charlotte şi copiii ei şi ajunge un personaj cunoscut şi pe scena socialǎ. De altfel, s-a bucurat în timpul vieţii de mai multǎ faimǎ decât ilustrul sǎu tatǎ. În 1764 îl întâlneşte pe Mozart (care avea 8 ani), pe care-l introduce în societatea muzicalǎ englezǎ şi pentru care este un model - acesta va scrie primele sale trei simfonii sub influenţa lui "Bach londonezul". Devine prietenul unuia dintre vechii elevi ai tatǎlui sǎu, Carl Friedrich Abel, celebru interpret la viola da gamba, cu care începe o serie de concerte (iniţial în casa lui Carlisle, apoi într-o salǎ din King Street) - cunoscute mai târziu drept "Concertele de la Hanover Square", salǎ care promova muzica modernǎ a timpului. Instituţia concertului era la începuturile ei; audiţiile se realizau prin eforturile compozitorului care voia sǎ-şi prezinte lucrǎrile, iar ideea de artist concertist, dispus sǎ cânte muzica altuia, era de domeniul viitorului. A atins apogeul carierei sale componistice în anii 1770. Spre finele acestei perioade popularitatea sa pǎleşte şi sǎnǎtatea i se înrǎutǎţeşte, legat şi de problemele financiare. Cu timpul este dat uitǎrii şi moare, la 46 de ani, la Londra. Este înmormântat în cimitirul St. Pancras. Lasǎ în urma sa un numǎr impresionant de lucrǎri: opere (Orione, Zanaida, Temistocle, Lucio Silla, Amadis de Gaules ş.a.); balete; 49 de simfonii; 13 uverturi; 31 de simfonii concertante; 37 de concerte pentru pian şi orchestrǎ; 9 cvintete; 29 de cvartete; 38 de sonate pentru clavecin şi violinǎ; duete; sonate pentru pianoforte etc. Cele care îl reprezintǎ cu adevǎrat (doar în unele i se recunoaşte personalitatea şi originalitatea) îl plaseazǎ printre precursorii clasicismului: formǎ limpede, mai puţin încǎrcatǎ, cu o structurǎ armonicǎ; introducerea pianului cu ciocǎnele - denumit pianoforte, care oferea posibilitatea realizǎrii nuanţelor. Muzica lui îmbinǎ tehnica germanǎ cu graţia şi fluenţa italianǎ. Deşi tributar modei epocii, abordeazǎ cu profunzime şi inspiraţie toate genurile. Desǎvârşeşte principalele forme orchestrale: simfonia şi uvertura, precum şi concertul clasic pentru pian - este primul compozitor care preferǎ pianul vechilor instrumente cu coarde, cum ar fi clavecinul - şi utilizeazǎ cu mǎiestrie instrumentele de suflat din lemn. Sunt greu de gǎsit similitudini cu muzica compusǎ de tatǎl sau de fratele sǎu - este singurul din familia sa care a compus opere şi a optat pentru stilul galant (rococo), cu accent pe estetica melodiei şi acompaniament, fǎrǎ a da importanţǎ contrapunctului sau frazei complicate. A scris într-o manierǎ elegantǎ, legatǎ de ţelurile lui sociale, care nu atinge neapǎrat o mare profunzime.