Simbolistica firului constă, în esenţă, în corelaţia dintre toate stările de existenţă precum şi între prima şi ultima lor cauză. Simbolismul este exprimat clar în Upanişade, unde firul uneşte această lume cu cea de dincolo şi cu toate fiinţele. Firul este Atma, dar şi Prana. Deoarece firul conectează toate lucrurile cu centrul, acesta trebuie urmărit înapoi până la punctul de plecare. Acest fapt ne aminteşte de firul Ariadnei, care îndeplinea concomitent rolul de  legătură între lumea de afară şi centrul labirintului, dar şi cel de punte ce permitea trecerea din tărâmul întunericului în cel al luminii.

În planul cosmic ar trebui făcută distincţia dintre firul urzelii şi firul bătăturii; urzeala uneşte lumi şi stări de existenţă; firul de bătătură reprezintă ceea ce este prescris, evoluţia temporală a fiecărei stări şi a fiecărei lumi. Toarcerea firului de urzeală este simbolizată de surorile Parce care torc timpul sau destinul.

Taoiştii asociază frecvent firul cu mişcările înainte şi înapoi ale furcii războiului de ţesut, simbol pentru viaţă şi moarte, evoluţie şi involuţie a lumii manifestate. Rig Veda prezintă ţesutul drept simbol al ritmului vieţii şi al alternanţei sale nesfârşite. Firul este unul dintre sensurile cuvântului sutra, din scrierile budiste. Cuvântul tantra a derivat şi el din noţiunea de fir şi ţesere, care se referă la interdependenţa lucrurilor, a cauzei şi a efectului şi a continuităţii tradiţiei. În întregul bazin mediteranean, torsul şi ţesutul sunt asociate cu participarea femeii la procesul creaţiei.

Imaginea: Cele trei Parce (Nona, Decima și  Morta) și Firul destinului, domeniu public.