I. Origini

1. ÎNCEPUTURILE

Încă din momentul întemeierii sale, în urmă cu 51 de ani, în anul 1957, Asociaţia Culturală „Noua Acropolă“ s-a preocupat să asigure tinerilor o cât mai completă formaţie filosofică, adaptată la cerinţele epocii actuale, într-un cadru independent şi străin de orice influenţă religioasă, politică sau socio-economică.

Profesorul Jorge Angel Livraga Rizzi, iniţiatorul proiectului, a reunit, în jurul unei idei şi al unei mişcări în măsură să îmbogăţească spiritul şi să stârnească entuziasmul tuturor, un grup de tineri, cadre universitare şi studenţi, cărora li s-au alăturat foarte repede personalităţi din lumea artistică şi culturală. „Noua Acropolă“ este recunoscută în Argentina ca o Fundaţie de utilitate publică încă din prima parte a anilor şaptezeci, graţie acţiunilor sale sociale şi culturale, dobândind în această perioadă şi anvergură internaţională. Astăzi, Asociaţia Culturală „Noua Acropolă“ este prezentă în peste cincizeci de ţări, reunind mai mult de 10.000 de membri activi, precum şi sute de mii de simpatizanţi, care se exprimă în 20 de limbi şi reprezintă o gamă amplă de confesiuni, origini etnice şi moşteniri culturale, ceea ce constituie un admirabil exemplu de convieţuire şi înţelegere.

2. FONDATORUL

Încă din anii 50, fondatorul Noii Acropole, profesorul Jorge Angel Livraga Rizzi a prefigurat un proiect ce consta din crearea unei Şcoli de Filosofie „în manieră clasică“, în care să se propage învăţături privind diferitele tradiţii spirituale şi filosofice ale omenirii, în încercarea de a recupera idealul clasic al Filosofiei, calea către o existenţă mai umană şi mai deplină.

Pe parcursul întregii sale vieţi, prof. Livraga s-a dedicat promovării fraternităţii între indivizi şi popoare, combaterii mizeriei materiale şi morale a contemporanilor săi şi apărării libertăţii de conştiinţă şi de exprimare acolo unde aceasta se vedea ameninţată.

A publicat diverse lucrări: studii despre culturi şi civilizaţii antice, romane, eseuri filosofice şi reflecţii despre lumea actuală, precum şi numeroase articole. Munca lui a fost recunoscută, printre alte distincţii, prin decernarea în anul 1976 a Crucii Parisului în Arte, Ştiinţe şi Litere şi prin admiterea ca membru al Academiei Burckhardt. În anul 1951 a obţinut în Argentina Premiul I la Concursul Naţional de Poezie.

Şi-a pus viaţa în slujba idealului umanist care inspiră şi însufleţeşte Asociaţia Culturală „Noua Acropolă“ şi, înainte de moartea sa, a lăsat moştenire toate bunurile ce-i aparţineau Instituţiei: casa natală şi colecţia personală de obiecte de artă în vederea înfiinţării unui muzeu.



Jorge Angel Livraga Rizzi s-a născut în Buenos Aires (Argentina) pe data de 3 septembrie 1930. A decedat la Madrid pe 7 octombrie 1991. Atât mama sa, Victoria Rizzi, cât şi tatăl său, Angel Livraga, de profesie inginer, erau de origine din Italia, de unde familiile lor au emigrat în Argentina, la finele secolului XIX. Această circumstanţă i-a permis să obţină, mai târziu, cetăţenia italiană.

Moartea tatălui său, când el avea doar cincisprezece ani, i-a produs o reacţie interioară ce a trezit o mulţime de întrebări legate de sensul vieţii. A luat contact cu diverse grupări filosofice, dedicându-se investigaţiilor despre Istoria Religiilor şi despre Simbologie pe care le-a îmbinat cu studiile sale de la Facultatea de Medicină şi de la Universitatea din Buenos Aires. Neliniştile sale legate de Istorie, Arheologie şi Artă l-au determinat să asculte aceste materii la alte facultăţi ale amintitei Universităţi. A cultivat, de asemenea, şi arta poeziei, în anul 1951 obţinând Premiul Naţional de Poezie al Argentinei pentru culegerea sa “Lotus”.

În anul 1957 a fondat revista “Studii Teozofice” destinată să-i facă pe tinerii de la universitate să cunoască relaţiile existente între înţelepciunea tradiţională şi noile descoperiri ştiinţifice ale secolului XX. În acelaşi an, cu ocazia unei vizite în Buenos Aires a reputatului filosof Sri Ram şi la sugestia acestuia, a dat mai mare amploare acestei activităţi prin crearea “Noii Acropole”, o Asociaţie destinată să promoveze Filosofia printre tineri, urmând modelul Şcolilor clasice, cum sunt cea platonică şi cea eclectică. “Ne-am dat seama că umanitatea deţine un imens tezaur al Înţelepciunii care a rămas ascuns şi uitat, la care tineretul nu are acces. Este vorba de o Înţelepciune care oferă răspunsuri asupra sensului vieţii şi asupra formelor prin care se pot îmbunătăţi societăţile şi lumea care ne înconjoară”, a spus într-una din ocazii.

Câţiva ani mai târziu, această Asociaţie care avea vocaţie internaţională, a trecut graniţele Argentinei pentru prima dată, stabilindu-se în Montevideo (Uruguay). Acest prim pas a fost urmat, neîntârziat, de alţii. Sediile Noii Acropole s-au deschis în diferite ţări de pe continentul american, cum sunt Mexic, Peru, Chile, Venezuela... În anul 1972, prof. Livraga decide să-şi extindă activităţile şi pe pământurile europene, mai întâi în Spania, apoi în Franţa şi, apoi, în Marea Britanie. De atunci, expansiunea Asociaţiei Culturale „Noua Acropolă“ nu a încetat, în actualitate fiind prezentă în peste cincizeci de ţări din Europa, America şi Asia.

Se poate spune că viaţa şi activitatea lui Jorge Angel Livraga nu pot fi desprinse de mişcarea pe care a întemeiat-o, el concentrându-şi toate resursele în dotarea acesteia cu o bază de cunoştinţe extrem de elaborată şi riguroasă: o sinteză a marilor sisteme ale gândirii care au adus omenirii, de-a lungul istoriei, elemente fundamentale pentru construirea civilizaţiilor şi culturilor. Călător neobosit, a străbătut ţările în care funcţionează Asociaţia promovând activităţi culturale, susţinând cursuri, scriind articole şi încercând să cunoască, în mod direct, neliniştile filosofice ale diferiţilor oameni.

Interesul său s-a centrat pe ideea că această mare bogăţie a cunoaşterii poate fi aplicată în mod practic, drept pentru care a prezentat filosofia ca pe un mod de viaţă care se află la îndemâna oricărei persoane, indiferent de mentalitate şi condiţia socială, în orice loc din lume. În acest sens, obişnuia să vorbească despre munca sa ca despre „formarea unui modul al supravieţuirii” care să dea naştere unui individ mai bun şi, prin urmare, capabil să construiască o lume mai bună. Barierele care separă şi generează confruntări - aşa cum sunt violenţa, dogmatismul, rasismul şi toate tipurile de exclusivism dintre fiinţele umane - ar înceta să dea roade devastatoare dacă s-ar promova un stil de viaţă tolerant, întemeiat ferm pe o formaţie filosofică solidă care poate dezvolta calităţile latente pe care fiecare persoană le are în sine.


OPERELE SALE

Prin operele lui Jorge Angel Livraga, care au un pronunţat caracter pedagogic, transpare intenţia de a face ca filosofia şi cunoaşterea să ajungă la orice tip de public. De aceea, o bună parte a creaţiei intelectuale constă în culegerea nenumăratelor sale cursuri şi conferinţe în care a abordat cele mai diverse teme, dar întotdeauna cu un fir conducător: necesitatea trezirii conştiinţei individuale a fiecărei fiinţe umane, responsabilitatea de a construi o lume mai justă şi mai solidară în care toţi pot avea acces la educaţie şi la cultură. Jorge Angel Livraga reflectează asupra momentului istoric în care trăieşte şi oferă argumente în favoarea exercitării libertăţii de gândire şi a autonomiei individului în faţa manipulărilor şi amăgirilor celor influenţi. “Magia, Religia şi Ştiinţa pentru secolul XXI” este titlul culegerilor de conferinţe, adunate în patru volume.

La începuturile muncii sale debutează cu „Ankor discipolul”, o naraţiune cu caracter istoric în care sunt descrise peripeţiile unui tânăr aspirant la înţelepciunea ocultă, în mediul imaginar al epocii premergătoare scufundării insulei Poseidonis, ultimul vestigiu al miticei Atlantida, descris în dialogurile lui Platon. În această operă din tinereţe, J. A. Livraga expune învăţăturile pe care el însuşi le-a primit în prima etapă a formării sale filosofice. Revine cu acest gen de naraţiune istorică în „Alchimistul”, operă care recreează ambianţa fraternităţilor secrete care au apărut în Europa secolului XVI în timp ce se constituie şi o apărare pasionată a libertăţii de gândire.

Explicaţia fenomenelor din natură este rezumată în conţinutul operei „Spiritele elementale ale Naturii” care a fost tradusă în cele mai multe limbi. Această intenţie se extinde la un cadru imens al Filosofiei Tradiţionale în „Introducere în Înţelepciunea Orientului”, un veritabil ghid pentru cei ce doresc să-şi înceapă mersul în căutarea cunoaşterii aflate dincolo de fenomene şi de diversele forme ale gândirii şi ale religiilor. În această linie pedagogică se înscriu şi „Scrisori către Delia şi Fernand”, o serie de dialoguri purtate cu doi dintre discipolii săi mai apropiaţi despre neliniştile pe care le provoacă la tineret adoptarea unui punct de vedere filosofic, în viziunea originală a fondatorului Noii Acropole.

Observarea fenomenelor timpului nostru îşi găseşte forma în două lucrări singulare. Una dintre ele, „Miturile Secolului XX” pune în discuţie vorbele mari cu care s-au justificat multe abuzuri, injustiţii şi contradicţii şi ne invită să ne pregătim pentru intrarea în secolul XXI cu mai mare independenţă şi libertate de criteriu. În „Câinele Moassy” este un critic şi mai subtil, recurgând de data aceasta la o ficţiune, căci protagonistul principal este un câine ce are aspect de om, dar înfruntă iraţionalitatea umană cu logica sa simplă de câine.

Ca arheolog şi expert în civilizaţia egipteană, scoate cartea despre Teba, milenara capitală a Imperiului de Mijloc, interpretând unele din contribuţiile acestei lumi îndepărtate, dar în acelaşi timp apropiate, deoarece, aşa cum spune însuşi autorul cu un aer enigmatic, „Teba este o stare de conştiinţă”.

Pentru a se adânci în sufletul grecilor, J. A. Livraga alege tema despre genurile teatrale şi astfel analizează „Teatrul misteric; Tragedia”. Expresia teatrală îi serveşte pentru a pătrunde în realitatea profundă a sufletului şi pentru a dezvălui unele dintre cheile vieţii sufleteşti, întotdeauna căutând măreţia pe care, asemenea unui erou interior, o adăposteşte fiecare om în interiorul propriu. Este primul volum dintr-o serie de studii rămase neîncheiate.

Aceste opere au fost traduse în numeroase limbi printre care: franceza, engleza, portugheza, greaca, rusa, turca, ceha, germana, croata, româna, maghiara etc.